Ce este anxietatea si cum se manifesta?
Anxietatea este o stare de tensiune interna caracterizata prin prezenta unor senzatii fizice si psihologice neplacute. Aceasta stare de vigilenta, sau hipervigilenta, este de obicei cauzata de sentimentul de a fi amenintat de ceva pe care nu-l poti identifica clar. Starile de anxietate pot aparea frecvent sau pot fi limitate la situatii specifice.
Anxietatea actioneaza modificand rapid climatul emotional al persoanei, provocand angoasa, ingrijorare, agitatie, disconfort, teama ca s-ar putea intampla ceva rau. Toate aceste caracteristici fac din anxietate o tulburare enervanta, traita adesea ca un impediment in realizarea treburilor zilnice normale. Anxietatea este in prezent numitorul comun al unui set de tablouri clinice identificate in psihologie cu denumirea de „tulburari de anxietate”. Printre acestea regasim: fobiile, atacul de panica, tulburarea de stres post-traumatic, tulburarea obsesiv-compulsiva si tulburarea somatoforma.
Situatii zilnice
Anxietatea poate aparea in situatii de zi cu zi: practicarea sportului, sustinerea unui examen, un interviu de angajare, a conduce o masina, a iesi la cina cu prietenii, a face o excursie, a se uita la televizor etc. Sunt situatii care apartin vietii de zi cu zi dar care, in unele cazuri, pot capata un ton amenintator sau tulburator. Sa ne gandim, de exemplu, cat de greu poate fi pentru o persoana care sufera de agorafobie (frica de spatii deschise) sa traverseze piata orasului in care locuieste pentru a merge sa cumpere paine. Primul aspect de subliniat, asadar, este ca persoana care sufera de anxietate isi traieste viata de zi cu zi cu disconfort.
Anxietatea poate aparea in situatii clinice foarte diferite, luand forme si simptome diferite. Ganditi-va, de exemplu, la diferentele clinice dintre o fobie, un atac de panica (un atac de anxietate extrem de violent) sau o tulburare de stres post-traumatic (o stare de anxietate care rezulta dintr-un eveniment traumatic, cum ar fi un accident de masina). In toate cele trei cazuri este posibil ca persoana sa dezvolte simptome anxioase, asemanatoare intre ele, dar atribuibile totusi unor imagini diferite. Persoanele care sufera de anxietate ar trebui sa apeleze la servicii de consiliere psihologica si psihoterapie individuala.
Simptome fizice si simptome psihologice
Anxietatea este exprimata prin limbajul corpului.
Majoritatea simptomelor de anxietate, de fapt, au o baza somatica solida: frecventa cardiaca crescuta, dificultati de respiratie, tensiune musculara, ameteli, frica de lesin, tremuraturi la membrele inferioare si superioare, vedere incetosata, transpiratie etc.
Simptomele fizice sunt insotite de senzatii psihologice neplacute: persoana poate dezvolta ganduri negative, de rau augur, temeri (nefondate) ca i s-ar putea intampla ceva rau. Adesea aceste ganduri actioneaza ca un cerc vicios: persoana poate interpreta gresit ceea ce se intampla in corpul sau provocand o agravare a simptomelor. La toate acestea se poate adauga si sentimentul neplacut si infricosator de a-si pierde controlul asupra corpului sau asupra gandurilor, asa cum se intampla, de exemplu, intr-un atac de panica sau o criza de anxietate.
Anxietatea este declansata de perceptia de a se simti amenintat de ceva: individul anxios percepe un eveniment, o situatie, o sarcina sau o persoana ca pe ceva potential periculos pentru sine. Amenintarea in cauza poate fi reala (exista cu adevarat) sau imaginara (un gand). Evenimentul amenintator declanseaza reactii fiziologice, prima dintre acestea fiind activarea sistemului nervos autonom. Sistemul nervos simpatic reactioneaza la stimul provocand o crestere a ritmului cardiac si a respiratiei si prin promovarea unui flux mai mare de sange catre muschi.
Un pic de anxietate ne poate ajuta. De exemplu, cand trebuie sa sustinem un examen universitar. In acest caz, sentimentul de anxietate va fi inevitabil, deoarece va trebui sa facem fata unui test. Mai mult, o cantitate „normala” de anxietate va permite elevului sa ramana concentrat pe sarcina, va facilita regasirea informatiilor, crescand probabilitatea de a promova examenul. Daca in unele cazuri, asadar, sentimentul de anxietate este aproape normal, in altele, cum ar fi mersul la brutarie sau traversarea strazii cu teama, nu este asa. Anxietatea devine o problema, asadar, atunci cand apare in situatii in care nu ar trebui sa apara in mod normal.
Atunci cand putem spune ca anxietatea este patologica?
Anxietatea este patologica atunci cand, prin durata, intensitatea sau frecventa ei, creeaza un disconfort semnificativ persoanei, sau cand nu este proportionala cu stimulul care a declansat-o (de exemplu, a merge la cina cu iubita). In aceste cazuri este posibil ca anxietatea sa interfereze cu efectuarea activitatilor zilnice normale. Sa luam cateva exemple. O persoana se poate simti anxioasa atunci cand este ocupata la serviciu, in timp ce se dedica unei activitati sportive, in timp ce conduce singura pentru a merge undeva sau cand un membru al familiei calatoreste. Daca anxietatea este foarte consecventa, poate declansa comportamente de evitare: persoanei ii este atat de frica sa nu fie bolnava sau se poate simti atat de amenintata de situatii particulare incat inceteaza, de exemplu, sa mearga la serviciu sau la cumparaturi. Prin urmare, este important ca anxietatea sa fie tratata la timp, impiedicand-o sa se cristalizeze in forme mai semnificative de disconfort.
De ce raspundem diferit la anxietate? Fiecare persoana, in raport cu stilul sau de viata, educatia pe care a primit-o, temperamentul si caracteristicile de personalitate, poate fi mai mult sau mai putin vulnerabile la dezvoltarea simptomelor anxioase. In prezent se crede ca unele variabile au o pondere decisiva in favorizarea aparitiei anxietatii. Dintre acestea ne limitam la a aminti educatia primita in copilarie, prezenta unor conflicte interne care nu sunt prelucrate sau nu sunt aduse la constientizare, existenta unor emotii sau motivatii reprimate si asa mai departe.
Munca psihologica consta in sprijinirea persoanei si ajutarea acesteia sa inteleaga originea starii de rau. Munca rabdatoare de impartasire si intelegere a radacinilor simptomului permite persoanei sa elibereze emotii inabusite si sa accepte existenta unor parti ale personalitatii sale care sunt negate sau intelese gresit.